Scumpul Meu Preşedinte al Consiliului,
Peste câteve zile România va serba a Douăzecişicincea aniversare a Domniei Noastre.
Providenţa a vroit aceasta: din ziua când am îndreptat primii Noştri paşi în această frumoasă Ţară. Ea a revărsat cu îmbelşugare binecuvântările Sale asupra faptelor Noastre. Cu ajutorul Ei am putut străbate această lungă trecere de vreme, înconjurat fiind, din partea scumpului Nostru popor, cu o încredere şi o iubire , cari au fost răsplata cea mai dulce a silinţelor Noastre spre propăşirea şi fericirea lui.
Urmând pilda bunilor Domni din trecut, şi spre amintirea faptelor împlinite în acest pătrar de veac, vroim a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din Ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de studiu; de a veni în ajutorul acelora dintre dânşii cari întreprind lucrări speciale sub direcţiunea profesorilor lor, sau pentru tipărirea tezelor; cum şi de a da subvenţiuni acelora cari, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studiile lor în dauna culturei generale a Ţării.
Spre îndeplinirea acestui scop, facem danie, de pe acum, ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice o casă ce se va clădi cu cheltuiala Noastră, de pe planurile aci alăturate, pe un loc aşezat în faţa palatului Nostru.
Punem totodată la dispoziţiunea aceluiaşi minister suma de 200.000 lei în rentă română 5%.
Pentru ca acest aşezământ să poată lua desvoltarea dorită şi să întindă cât mai mult efectele sale binefăcătoare, dorim ca el să fie recunoscut ca persoană morală şi vă rugăm , D-le Preşedinte al Consiliului, ca, împreună cu colegii D-voastră, să aduceţi în sesiunea actuală a Corpurilor legiuitoare un proiect de lege în acest sens.
Aşezământul va purta numele de “Fondaţiunea Universitară Carol I“.
Cât pentru amănuntele administraţiunii sale şi statutele după cari se va conduce, acestea se vor fixa mai la urmă.
Dorinţa Noastră, a Reginei şi Principelui Moştenitor este ca această fondaţiune să contribuie a întări frăţia printre tinerimea universitară şi a hrăni simţământul patriotic ca5re înalţă sufletul ei.
Alegând Noi înşine locul viitoarei clădiri, am vroit ca ea să se ridice aproape de reşedinţa Noatră, adică sub ochii şi sub ocrotirea Noastră, fiindcă vedem în tânăra generaţie Speranţa patriei şi unul din sprijinile cele mai temeinice ale Tronului şi Dinastiei Noastre.
Plin de încredere că acestă a Noastră dorinţă se va împlini, vă rog, Scumpul meu Preşedinte al Consiliului, să primiţi încrederea sentimentelor Noastre de înaltă stimă.
În Bucureşti 3 mai 1891.
CAROL